Petruț Chirteș – Meșterul lemnului care a ridicat din răbdare și credință o lume de forme
Rădăcini într-un sat de la poalele Gurghiului
Petruț Chirteș s-a născut la 11 octombrie 1947, în Ibănești, satul Dulcea, o așezare din județul Mureș în care lemnul a fost dintotdeauna materie vie.
Tatăl, Vasile Chirteș, era muncitor forestier, obișnuit cu muntele și cu fibra copacilor. Mama, Sânziana, era casnică, păstrătoare a rânduielilor și a liniștii din gospodărie.
Într-un asemenea mediu, copilul Petruț a crescut înconjurat de sunetul topoarelor, al ferăstraielor și al lemnului care se desface, se taie, se cioplește.
Încă de mic a arătat o atracție aparte pentru formele care se pot desprinde dintr-un trunchi. La șapte ani, unchiul său, Ioan Chirteș, l-a așezat pentru prima dată la masa de lucru, punând în mâinile lui primele unelte de sculptat.
A fost începutul unei povești care avea să dureze o viață.
Drumul către meșteșug
Educația formală a însemnat șapte clase la școala din Ibănești Pădure, urmate de specializări tehnice. A făcut un curs de calificare la Curtea de Argeș ca mecanic de utilaje terasiere și a urmat școala profesională la Oradea, în domeniul motoarelor grele.
Specializările tehnice nu i-au șters însă chemarea pentru lemn. Dimpotrivă, i-au oferit o înțelegere mai profundă asupra structurii materialelor, asupra rezistenței și proporțiilor.
Cât timp a lucrat la utilaje, se întorcea mereu la vatra satului pentru a ciopli, a desena, a încerca forme noi.
Prima perioadă a lucrat în casa vecinului Ioan Gliga, într-un atelier improvizat. Mai târziu și-a deschis propriul atelier, care avea să devină centrul vieții sale profesionale.
Trecerea de la tehnic la artă
Primele obiecte ieșite din mâinile lui au fost utilitare: furci de tors, greble de fân, draniță pentru acoperișuri. Lemnul, pe atunci, era mai întâi un material de lucru, nu un suport artistic.
Trecerea de la tehnic la artă s-a produs treptat. Dincolo de funcționalitate, Petruț Chirteș simțea nevoia de a sculpta, de a lăsa o urmă personală în suprafața lemnului. În timp, piesele lui au început să îmbine utilul cu frumosul, apoi au devenit, pur și simplu, lucrări de artă.
A devenit meșter în realizarea porților sculptate, a stâlpilor din stejar cu motive tradiționale, a lăzilor de zestre, ramelor decorative, troițelor și mobilierului rustic.
Pentru biserici a creat sfeșnice, obiecte liturgice și cruci lucrate cu mare rafinament.
Momentul de maturitate artistică a venit odată cu lucrările mari: case tradiționale de lemn, anexe gospodărești, instalații de tehnică populară și reconstrucții de elemente specifice satului vechi.
Prin aceste proiecte, Petruț Chirteș a devenit unul dintre cei mai importanți meșteri ai lemnului din Transilvania.
Sculptor al credinței și al locurilor
Una dintre direcțiile predilecte ale muncii sale este realizarea crucilor din stejar, cu imaginea Răstignirii. Acestea sunt așezate lângă biserici, la răscruci, la marginea drumurilor și în curțile oamenilor.
Pentru Petruț Chirteș, crucea nu este doar simbol, ci și legătură între oameni și locurile în care trăiesc.
Fiecare cruce are menirea de a ocroti, de a marca un spațiu, de a aduce pace și continuitate spirituală.
Lucrările sale se găsesc în numeroase județe: Mureș, Cluj, Bistrița-Năsăud, Neamț și Sălaj. Astfel, amprenta lui artistică s-a extins mult dincolo de comunitatea natală.
Meșterul care a crescut o familie de continuatori
Petruț Chirteș nu a lucrat niciodată doar pentru sine. A considerat meșteșugul o responsabilitate și a făcut tot posibilul ca acesta să nu se piardă.
Și-a învățat copiii, Petru și Dana, care au preluat tehnicile de sculptat.
I-a format pe nepoții Dan Antonio și Răzvan Chirteș.
I-a inițiat pe ginerii Ioan Chirteș și Dănuț Dan.
A transmis meșteșugul și Danielei Dan, dorind ca arta lemnului să meargă mai departe.
În familia Chirteș, sculptura este o tradiție vie, continuată cu aceeași pasiune.
Meșter al târgurilor și festivalurilor
Timp de zeci de ani, Petruț Chirteș a fost prezent la numeroase festivaluri și manifestări culturale: Târgul fetelor de la Gurghiu, Zilele Reghinului, evenimentele „Love Reghin” și „Zilele Mureșene”, festivaluri din Lunca Bradului, Ațintiș, Seleuș, Râciu, Tăureni, Șapartoc, Fâncel, Răstolița și multe altele.
Fiecare participare a însemnat întâlnire cu oamenii, dialog, demonstrații de lucru și expunerea unor piese care au atras admirația publicului și a specialiștilor.
Privirea specialiștilor
Etnografi și manageri culturali din mai multe județe îl consideră pe Petruț Chirteș un artist complet.
Este apreciat pentru rigoarea tehnică, pentru viziunea sculpturală și pentru capacitatea de a transforma lemnul într-un limbaj expresiv, plin de simboluri.
Este văzut ca un meșter care unește tradiția cu sensibilitatea contemporană.
Tezaur Uman Viu
În 2023, Petruț Chirteș a primit titlul de Tezaur Uman Viu.
Distincția recunoaște o viață întreagă dedicată lemnului, comunității, credinței și răbdării.
Recunoaște un meșter care a ridicat în lumină case, cruci, porți, obiecte și povești.
Astăzi, în Ibănești, atelierul lui rămâne un loc în care lemnul respiră și se transformă, în care tradiția se transmite ca o moștenire firească și în care, încă, se aude ciocanul lovind ritmic dalta — sunetul unui destin trăit în deplină armonie cu fibra copacilor
