2024
-
La ediția 2024, Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, organism de specialitate al Ministerului Culturii, a hotărât acordarea titlului onorific de TEZAUR UMAN VIU pentru 16 persoane purtătoare, creatoare și păstrătoare de patrimoniu cultural imaterial. Între acestea, Amorțiu Elena din Botoșani. Născută, crescută și măritată în Corni, Elena Amorțitu a moștenit meșteșugul țesutului de la mama dumneaei, Elena Luchian, care la rândul său a învățat meșteșugul țesutului tot de la mamă.
Țesutul, meșteșug cu îndelungată tradiție care s-a dezvoltat continuu pe măsura trecerii timpului în zona Botoșaniului ca și în restul Moldovei, și a țării, a fost preocuparea de bază a femeilor, și în special a mamelor. Așa se explică faptul că tanti Elena, ceea ce a învățat din casa părintească a făcut o viață.
A țesut mult cu migală, atenție și pricepere, a țesut în mod special pentru împodobirea interiorului țărănesc. -
Elena Borţa are acum 87 de ani şi spune că s-a apucat de cusut de la o vârstă fragedă. Mama şi bunica au fost cele care i-au insuflat această dragoste pentru cusăturile tradiţionale, pe care le-a transformat apoi dintr-o simplă joacă pe pânză cu acul în adevărate podoabe.
„De la şapte ani am învăţat să cos, de la mama şi de la bunica mea. Ele au lucrat şi m-am pus şi eu cu ele. Mi-a plăcut foarte mult. Am învăţat mai întâi să tivesc şi apoi am făcut muşte. Prima cămaşă nu mai este, dar mi-o amintesc că era cu roşu că eram şi eu fată şi îmi plăceau culorile vii”, povesteşte creatoarea populară din Vâlcea. -
Traian Căldărar este originar din localitatea Brateiu, județul Sibiu. În această localitate trăiește o însemnată comunitate de romi căldărari. În cadrul unui proiect derulat la Muzeul Satului din București, Traian Căldărar a învățat un grup de 20 de cursanți de etnie romă, meșteșugul prelucrării metalului, trecând prin toate etapele specifice – pregătirea și proiectarea produselor din metal, prelucrarea materialului, confecționarea și asamblarea componentelor, decorarea și finisarea obiectelor, dar și întreținerea echipamentelor și valorificarea produselor finale.
-
Elena Corlățan Jucan s-a născut în localitatea Mănăstirea Humorului, județul Suceava.
În inima Bucovinei, tradiția portului popular nu doar că a supraviețuit vremurilor, ci a fost păstrată cu sfințenie și transmisă din generație în generație. Un nume care se leagă profund de această misiune este Elena Corlățan Jucan, meșter popular desăvârșit. Pasiunea Elenei pentru cusutul cămășilor tradiționale nu a apărut întâmplător. Ea a înțeles taina acului și a firului încă din copilărie, învățând de la bunica și mama sa meșteșugul cusăturii românești. Astăzi, este considerată păstrătoare și creatoare de elemente vestimentare autentice, ducând mai departe o moștenire ancestrală prin care dă viață unor piese unice, cusute cu migală și har. -
Meșterul popular Floarea Cosmi din Runcu Salvei – înzestrată cu „chip de sfântă și mâini de aur”
Meșterul popular Floarea Cosmi este ultima mare opincăreasă din județul Bistrița-Năsăud.
Ajunsă la 86 de ani, Lelea Floarea Cosmi, cum este cunoscută pretutindeni în lume, a rămas singură în branșa celor care în urmă cu peste trei decenii număra în zonă peste 60 de meșteri producători ai tradiționalelor încălțări ale românilor. A cutreierat țara la numeroase și prestigioase târguri meșteșugărești, expoziții de artă populară județene și naționale, diverse manifestări folclorice și religioase, truda fiindu-i apreciată cu diplome și premii. Marele său merit este că, fiind harnică din fire, a reușit să se întrețină din munca sa, chiar și după ce a rămas singură, după pierderea soțului său, Dumitru Cosmi, dealtfel un renumit meșter opincar de la care a desprins această meserie.Meșteșugind împreună această piesă de port popular românesc, Floarea și Dumitru Cosmi, au devenit cei mai cunoscuți și căutați opincari din zona Năsăudului, realizând nenumărate opinci pentru cei interesați, atât în județ, cât și în țară și străinătate. În anul 2021 a fost propusă de instituția noastră pentru Titlul de Tezaur Uman Viu, în domeniul opincărit fiind o păstrătoare a acestei ocupații tradiționale care în ultimii ani este tot mai rar întâlnită și pe cale dispariție.
Floarea Cosmi din Runcu Salvei este o păstrătoare de tradiție românească autentică, unică, prin vorbă și prin port, prin înțelepciune, credință și hărnicie, frumoasă la chip și la suflet, o țărancă româncă adevărată, cu care județul Bistrița-Năsăud se mândrește și pe care cu toții o respectăm pentru munca sa, având mereu în minte vorbele sale, pe care le repetă cu orice ocazie: „Opinca e talpa țării/ Noi să nu o dăm uitării”. -
Are 78 de ani și o dragoste nemărginită pentru portul popular. Originară din Arpașu de Sus, a învățat de la femeile din sat să toarcă lâna încă de când avea patru ani. Spune că se apleca să se lege la șireturi și, cu coada ochiului, mai „fura”, cât putea la o vârstă fragedă, meserie de la gospodine. Aurelia Dobrilă este un tezaur. Tare vorbăreață și deschisă, este unul dintre meșterii populari invitați în această ediție la Ziua Iei din Muzeul ASTRA, ce se desfășoară până duminică în Dumbrava Sibiului. A venit în Muzeul ASTRA cu costume populare cărora le dă viață cu multă migală și dragoste pentru tradiție. „De la patru ani am început să torc. Vedeam la femeile din sat cum torc și am vrut să îmi facă și mie o furcă mică, să torc, să ies și eu cu femeile în stradă. Și după aia, la cusătură. Nu mă jucam cu păpuși, cu nimic. Furam ață de la mama din mașina de cusut și doream să cos, să împletesc, să tricotez. Mă gândeam și la suveică. Și mă uitam la cineva care făcea, dar nu a vrut să îmi arate. Și așa am furat maseria. Când am fost mai mare, mă uitam la șireturi și mă uitam ”la deal” cum coase. Și așa am învățat să fac cu suveica. Am făcut cu suveică de lemn, am lucrat la cămăși”, spune Aurelia Dobrilă.
-
Născut şi crescut la poalele Rarăului, în Câmpulung Moldovenesc, Stelu Erhan, la 67 de ani, parcă e cioplit din stânca munţilor care îl înconjoară. Înalt, mândru şi puternic, e în stare şi acum să se ia la trântă cu ursul, pe care l-a şi întâlnit de multe ori, când merge la pădure după lemnul de rezonanţă din care fabrică buciumele sau după materie primă pentru crucile de lemn pe care le înalţă an de an pe culmile muntoase, cinstind memoria înaintaşilor şi să vegheze asupra celor din prezent. Ultimul mare meşter de buciume, cu renume naţional, a fost un alt câmpulungean, Mihai Lăcătuş, dar arta creării buciumelor s-ar fi pierdut dacă acesta nu ar fi scris o carte – „Şuieră iarba, cântă lemnul”, prin care să transmită şi altora învăţăturile sale. Aşa a ajuns Aristotel Erhan, Stelu, aprig gospodar, care respectă şi acum vechile rânduieli ale strămoşilor, să făurească buciume, când mai erau doar două rămase în Câmpulung. Acum, aproape câteva sute de buciume, răspândite în toată ţara, îi poartă în trunchiul scobit pe interior, semnătura şi sudoarea.
-
Elisabeta Filep s-a născut în localitatea Sic din județul Cluj. Elisabeta Filep trăiește de peste patru decenii în Gherla. Acolo a dus cu sine, ca pe o moștenire de preț, valorile culturale ale locului natal. A amenajat în propria locuință o cameră tradițională sicănească, deschisă publicului, în care portul popular specific devine expresia vie a identității și continuității comunității sale. Încă din copilărie, crescută într-un mediu în care costumul popular era purtat și transmis firesc din generație în generație, Elisabeta a învățat tainele confecționării portului tradițional maghiar. Astăzi, își învață nepoatele și tinerele generații acest meșteșug cu răbdare și dăruire, asigurând astfel viabilitatea metodelor tradiționale.
-
Dumitru Gânga din comuna Cristești, în vârstă de 84 de ani, a primit acest titlu onorific în domeniul spiritualitate – povestitor (rapsod) – din partea Ministerului Culturii. Născut pe 10 septembrie 1940, Dumitru_Gânga este al doilea copil din cei zece ai familiei Simion și Mădălina Gânga din Cristești, județul Botoșani, și a deprins de mic copil arta colăcăritului, fiind cel mai vestit vornic al zonei, preluând și ducând mai departe numeroase variante ale iertăciunii, obicei al ritualului de nuntă.
-
𝙄𝙤𝙖𝙣 𝙂𝙤𝙜𝙖 𝙙𝙞𝙣 𝘽𝙤𝙘𝙞𝙪, comuna Mărgău, geamgiu. În 2024, județul Cluj deținea 13 titluri de Tezaur Uman Viu. Aceste distincții onorează contribuția însemnată a unor persoane recunoscute de comunitatea lor drept păstrătoare, purtătoare, creatoare și transmițătoare de elemente din patrimoniul cultural imaterial. Meseria de geamgiu era itinerantă, presupunând plecarea din sat spre mari orașe de dincolo de Carpați, cărând în spate tolba cu sticle, în căutarea clienților cărora să le fie schimbate geamurile sparte. Încovoiați de spate, căci tolba putea cântări până la 50 de kg, geamgiii au colindat zeci de ani țara în lung și-n lat pentru a-și câștiga existența. În prezent, familii din comunitate se reîntorc în sat, de sărbători, și obișnuiesc să vorbească la masă în gumuțească cu copiii. Sunt conștiente de valoarea acestei particularități a zonei, care trebuie transmisă mai departe pentru ca limba să nu dispară odată cu ei. În urma cercetărilor realizate în ultimii ani de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, satul Bociu se mândrește cu un titlu de Tezaur Uman Viu, desemnat în acest an de Ministerul Culturii, în cadrul Programului TEZAURE UMANE VII, ediția a XII-a. Este vorba despre geamgiul Ioan Goga. Plecat încă din adolescență cu geamuri prin țară, a dus numele satului, meseria de geamgiu și limbajul gumuțesc peste tot. Se întoarce anual în Bociu, de primăvara până toamna, pentru a lucra pământul și a susține comunitatea.
-
Mihai Grama este ultimul vânător de albine sălbatice din Europa, unul dintre cei mai fini degustători de miere şi producători apicoli din România deţinător a 12 produse montane certificate printre care mierea de iarbă neagră, mierea mană de stejar sau polenul poliflor de munte dar care produce şi miere de zmeură şi salcâm pe care o vinde preponderent în Germania şi Franţa. Absolventul Liceului Apicol din Băneasa şi fost angajat al Institutul de Cercetare pentru Apicultură din Bucureşti este membru fondator al Asociaţiei „Produs Montan” prin intermediul căreia şi-a propus să schimbe percepţia cumpărătorilor în ceea ce priveşte unicitatea produselor montane. După 36 de ani de experienţă în domeniu şi-a construit o reputaţie şi o credibilitate imposibil de atins în România zilelor noastre. Mihai Grama este originar din Căcuci, comuna Beica de Jos, stabilit în comuna Gilău din judeţul Cluj a moştenit pasiunea pentru albinărit de la bunicul său din satul Orşova, comuna Gurghiu şi este cunoscut pe internet ca stuparul care produce miere ecologică din cele mai rare flori ale Munţilor Apuseni, a ajuns să fie omniprezent la prezentările de produse româneşti de la Ministerul Agriculturii şi cel mai vizionat apicultor pe canalul Youtube din România.
-
Ilinca Alexandru, meșter opincar – Vâlcea este un județ cu multe tradiții și obiceiuri care au fost păstrate de-a lungul anilor. Fiecare detaliu al acestor meşteşuguri reflectă istoria şi moştenirea culturală a regiunii noastre, fiind în acelaşi timp îndeletniciri unice care pot fi transmise de la o generaţie la alta. Meşterul opincar, Nea Ilinca, face și colecționează opinci, participă adesea la expoziţii, târguri, tabere de creaţie, festivaluri ale meşterilor populari din toată ţara în dorința de a păstra și a da mai departe tradițiile locului pentru ca aceste meşteşuguri să nu dispară de tot.
-
Dumitru Iliuţ, din localitatea Crasna (locuită majoritar de români), este specializat în prelucrarea lemnului, dulgherit, realizarea de căruţe sau juguri, lăzi, roabe, porţi, mobilier gospodăresc, dar şi în realizarea uneltelor şi ustensilelor din gospodărie. Decernarea titlului de Tezaur Uman Viu dulgherului nord-bucovinean Dumitru Iliuț a avut loc sâmbătă, 1 februarie 2024, în sala de festivități a Liceului „Alexandru Isachi” din Crasna, localitatea de reședință a meșteșugarului.
-
Priceput în arta prelucrării lemnului, domnul Lepădatu duce mai departe tradiția moștenită din familie, sculptând manual obiecte de uz casnic cu valoare artistică și suflet românesc. Fiecare piesă este unică și păstrează simboluri tradiționale, menite să conserve și să promoveze meșteșugurile autentice românești. „Lemnul se lucrează în stare verde, apoi se lasă la uscat în mod natural. Un obiect de dimensiuni medii prinde viață în două luni, iar timpul efectiv de lucru este de 5-6 ore”, ne-a mărturisit meșterul.
-
Buciumașul Florin Lițu s-a născut în Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava. Florin Lițu, unul dintre cei mai apreciați buciumași din Câmpulung, dă glas buciumului de peste două decenii. Primul bucium realizat de meșterul Aristotel (Stelu) Erhan i-a fost dăruit lui Florin Lițu. Cu modestie și respect pentru meșteșug, el spune: „Nea Stelu le făurește, iar noi, buciumașii, le dăm viață.”
-
Vâlceanul este o adevărată enciclopedie, un om atipic, care are ce povesti, pentru el lemnul fiind „viciu” şi „dependenţa” de care nu va scăpa niciodată. Spune că rădăcinile lui sunt pe malul Nistrului, pe lângă Cetatea Hotinului, a doua matrice stilistică, trunchiul, este pe malurile Begăi, Timişului şi a Bârzavei, iar capul, este aici, pe melaguri vâlcene. Fiu de chiabur, a rămas fără tată la vârsta de doi ani. „Tata a fost deportat, în anul 1945, în Siberia şi de atunci nu l-am mai văzut. Mama, Nadia, a murit pe când aveam şase ani, călcată de trenul în care circulam pe tampoane pentru a fi debarcaţi pe un câmp”, povesteşte cu o tărie de caracter extraordinară.