Horitor

Ana Neamțu – Horitoarea din Cut și vocea comunității
Rădăcini într-o familie de oameni simpli
Ana Neamțu s-a născut la 20 martie 1953, în satul Cut, județul Alba, într-o familie numeroasă. Era mezinul casei, venită pe lume când părinții erau deja în vârstă, iar frații mai mari își pregăteau drumul spre viața de adult. A crescut într-un mediu rural în care munca era împărțită firesc, iar tradițiile își aveau locul lor clar în existența de zi cu zi.
După absolvirea celor opt clase primare, a rămas acasă pentru a-i ajuta pe părinți. Era un traseu obișnuit pentru tinerii satului, dar pentru Ana avea să devină contextul în care se va forma ca păstrătoare de obiceiuri și voce importantă a comunității.
Formarea unei horitoare
Legătura cu horitul a venit din familie, în special de la mama sa, dar și din atmosfera generală a satului. La Cut, cântatul nu era un act festiv, ci un mod de a însoți trecerile și momentele importante ale vieții.
Ana a început să cânte în familie, în contexte firești: la muncile gospodărești, la clăci, la adunări. De timpuriu a fost remarcată pentru timbrul puternic și clar, pentru ușurința cu care putea trece de la o strigare veselă la o voce de bocet sau la o intonație ritualică.
În scurt timp, oamenii din sat au început să o cheme să compună sau să rostească strigături de nuntă, să cânte bocete la înmormântări, să creeze versuri potrivite unor momente specifice – evenimente în care era nevoie de o voce sigură, cu experiență și sensibilitate.
Un repertoriu modelat de comunitate
Ceea ce o definește pe Ana Neamțu nu este doar abilitatea vocală, ci modul în care repertoriul ei este legat direct de viața satului.
A cântat în contexte dintre cele mai variate:
– nunți, unde strigăturile trebuie adaptate familiilor, situațiilor și temperamenelor;
– înmormântări, unde bocetele cer tact, echilibru și cunoașterea tradiției;
– aniversări, întâlniri, adunări comunitare;
– sărbători religioase și evenimente culturale locale.
Fiecare apariție a sa avea rolul de a păstra forma tradițională a acestor practici, într-o perioadă în care multe comunități rurale își schimbau obiceiurile sau le abandonau.
O prezență activă în viața culturală a satului
Pe măsură ce ansamblurile folclorice locale s-au dezvoltat, Ana Neamțu a devenit o prezență constantă. A participat la concursuri, festivaluri și manifestări tradiționale, contribuind nu doar ca interpret, ci și ca îndrumător al generațiilor tinere.
În cadrul grupurilor culturale din Cut, era un reper – cine avea nevoie de un text, de o formulă de strigare, de un bocet autentic, apela la ea.
În paralel, a fost implicată în proiecte comunitare, inclusiv în reconstituirea tradițiilor locale pe scenă sau în activitățile culturale ale bisericii și școlii.
De la familie la scena satului
Debutul ei ca horitoare a fost în propria familie, însă trecerea către viața comunitară a fost naturală. Începând cu vârsta de 21 de ani, a devenit parte a tuturor momentelor importante ale satului.
În timp, vocea ei a fost percepută ca un element de stabilitate. Nu doar cânta, ci și transmitea modele de comportament și de respect față de obiceiuri. Prin modul în care se implica, oferea un tip de continuitate socială greu de înlocuit.
Îndrumarea tinerilor
Un aspect esențial al activității ei este relația cu tinerii.
În ansamblul folcloric al comunei, a colaborat constant cu generațiile noi, ajutându-le să înțeleagă diferența dintre o interpretare scenică și una tradițională, dintre un text inventat și unul potrivit contextului.
A lucrat cu răbdare, explicând rolurile fiecărei părți din repertoriu: strigătura, cântecul, horitul, bocetul.
Munca aceasta a contribuit la păstrarea unui patrimoniu oral care riscă să dispară rapid în absența unor astfel de figuri.
Portretul unui personaj comunitar
Ana Neamțu este unul dintre acei oameni al căror rol nu poate fi măsurat doar prin numărul aparițiilor publice.
Importanța ei vine din alt loc: din prezența constantă în viața satului, din capacitatea de a menține echilibrul unei tradiții și din încrederea pe care comunitatea o are în vocea ei.
Pentru locuitorii din Cut, este o figură de bază în păstrarea identității locale.
Pentru cei mai tineri, este un model de implicare.
Pentru cei mai în vârstă, este continuarea firească a unei lumi în care horitul avea valoare ritualică și socială.