Țesătoare

OLIVIA TIMA
Păstrătoarea luminii din firele țesăturilor de pe Valea Arieșului

Un destin țesut în culorile Munților Apuseni
În Sălciua, pe Valea Arieșului, unde muntele își schimbă nuanțele de la un anotimp la altul, iar casele par legate între ele prin fire nevăzute ale tradiției, Olivia Tima a ridicat țesutul la rangul de artă. Firele pe care le-a trecut prin războiul vechi, construit în anul 1890 de un meșter al locului, nu sunt doar fire textile — sunt firele identității unei comunități. Moștenirea ei nu stă doar în obiecte, ci în continuitatea unei lumi alcătuite din culori, ritm și răbdare.
Născută în vara anului 1937, Olivia Tima și-a petrecut copilăria printre femei care lucrau în liniștea caselor, în lumina dimineților, cu gesturi precise și lente, repetând aceleași mișcări pe care le moșteniseră și ele de la mamele lor. Totul în gospodăria de altădată era un ritual. Iar la războiul familiei, aflat încă în funcțiune după peste un secol, ea a început să prindă, încă din copilărie, nu doar tehnici, ci și ritmuri interioare, idei despre frumos, măsură și armonie.
Arta țesutului – o lume în care culorile devin limbaj
Ceea ce a făcut-o pe Olivia Tima cunoscută în întreaga zonă a Munților Apuseni este modul în care reușește să păstreze echilibrul dintre tradiție și creativitate. Țesăturile sale – ștergare, lepedeie, tinde, țoale, fețe de masă, măsărițe – par desprinse dintr-o lume unde geometria se întâlnește cu sensibilitatea. Culorile vii, dar niciodată stridente, motivele alese cu migală, rosturile închise sau deschise, vărgile care delimitează compoziții geometrice – toate acestea alcătuiesc un stil foarte ușor de recunoscut.
Olivia Tima este una dintre puținele creatoare care încă folosesc coloranți naturali. Coaja de arin pentru negru, coaja de măr sălbatic pentru roșu închis, frunza de mesteacăn pentru galben, coaja de ceapă pentru bejuri calde, iar pentru fixare „galaican”, un minereu folosit de generații întregi. În fiecare gest există o continuitate: în sunetul războiului, în mirosul de lână udă, în culorile care apar treptat, parcă din povești.
Piesele pe care le creează nu sunt simple obiecte: sunt un fel de „buletin de identitate” al locului, așa cum spun specialiștii. Cine știe să citească țesătura poate recunoaște imediat zona, familia, poate chiar perioada istorică. Olivia Tima a păstrat fără ezitare această estetică locală, încât fiecare lucrare devine nu doar frumoasă, ci și documentară.
Dincolo de meșteșug – o profesoară care a mutat tradiția în inimile copiilor
Puțini creatori populari au reușit să facă ceea ce a făcut Olivia Tima: să ducă războiul de țesut în școală. În 1980, în timp ce preda la Școala Generală din Sălciua, a înțeles că tradiția nu poate supraviețui fără copii și că meșteșugul are nevoie de alte mâini care să-l ducă mai departe. Așa a luat ființă primul cerc de țesături-cusuturi, cu 15 elevi care își înțepau cu timiditate degetele, dar plecau acasă mai bogați cu un gest, un motiv, o poveste.
Din 2000, cercul s-a mutat în gospodăria ei – un muzeu viu, unde copiii descoperă atât uneltele, cât și ritualurile prelucrării fibrelor. Acolo, fiecare pas este trăit: spălatul lânii, torsul, vopsitul, alesul motivelor, țesutul propriu-zis. Pentru un copil, întâlnirea cu aceste practici devine o lecție despre răbdare și identitate.
Generațiile crescute de Olivia Tima sunt astăzi răspândite în toate direcțiile, dar fiecare păstrează amintirea mirosului de lână, a războiului care vibrează în miez de vară, a culorilor naturale care se amestecă în căldarea de lemn. Multe fete din sat recunosc că, datorită ei, au înțeles mai bine cine sunt.
Un ambasador al Apusenilor în țară și în lume
De-a lungul anilor, Olivia Tima a participat la numeroase manifestări – la Muzeul Țăranului Român și Muzeul Satului din București, la târguri de meșteri populari din Sibiu, Vâlcea, Cluj, la festivaluri și expoziții dedicate tradițiilor. În 1995, a fost primită în Academia Artelor Tradiționale de la Sibiu, iar în 2000 un film documentar al Muzeului ASTRA i-a consacrat meșteșugul.
În toate aceste contexte, țesăturile ei au devenit un fel de semn al locului. Oamenii își dădeau seama rapid de zona de proveniență, iar specialiștii apreciau maniera în care reușea să inoveze fără să părăsească gramatica tradițională.
O misiune de viață: păstrarea și transmiterea patrimoniului imaterial
Specialiștii care au evaluat-o au spus că Olivia Tima nu este doar o meșteră populară, ci un reper pentru întreaga zonă. Ea a identificat, conservat și transmis obiecte, tehnici, rețete de vopsire, obiceiuri și tradiții. A păstrat războiul de țesut vechi din familie, a transmis meșteșugul, a documentat practici, a învățat generații întregi de copii și a lăsat o colecție impresionantă de piese autentice.
Pentru comunitate, Olivia Tima este dovada vie că tradiția poate conviețui cu modernitatea. Pentru cercetători, este un martor prețios al culturii din Munții Apuseni. Pentru copii, rămâne femeia care le-a arătat că o țesătură nu este doar un obiect — este un mod de a spune lumii cine ești.