Ana Bodescu – Meșteșugul mărgelelor și continuitatea portului năsăudean
O copilărie formată în casa meșterilor
Ana Bodescu s-a născut la începutul anului 1950, în satul Salva, într-o familie în care lucrul cu acul și firele era parte firească din viața de zi cu zi. Părinții și bunicii ei erau cunoscuți pentru priceperea lor în realizarea portului năsăudean, iar identitatea familiei se lega direct de acest meșteșug.
În acea atmosferă, Ana a învățat repede că tradiția nu se predă prin explicații, ci prin prezență. Copiii prindeau imediat ritmul casei: fiecare vedea, imita, încerca, greșea și învăța din nou. În jurul ei, mâinile femeilor lucrau neîncetat – torcând, țesând, brodând – iar ea a crescut în acest cadru cu naturalețea cu care alții cresc lângă cărți.
Primii pași în lumea cusăturilor
De la o vârstă la care alți copii se jucau în curte, Ana Bodescu participa deja la etapele de început ale lucrului textil: torcea lâna, pregătea firele, învăța să țeasă pânza de bază.
Ceea ce avea să o definească mai târziu – migala și răbdarea – se contura chiar atunci. Mama și bunica îi arătau modelele vechi, iar Ana repeta până ce mâna devenea sigură.
Nu exista grabă. Meșteșugul nu permitea improvizații, iar Ana s-a format într-o disciplină liniștită, cu ritm constant, în care fiecare etapă avea rostul ei.
Piesele tradiționale: o estetică a ordinii
Zona Năsăudului este cunoscută pentru portul decorat cu mărgele, o tehnică ce cere precizie, ochi format și multă perseverență.
Ana Bodescu a devenit una dintre cele mai respectate creatoare ale acestui tip de ornament.
În piesele lucrate de ea – cămeși femeiești, cămeși bărbătești, pieptare, brâie și alte elemente ale costumului popular – se regăsește stilul sobru, echilibrat și foarte precis al zonei:
– motive geometrice sau florale,
– succesiuni de culori așezate cu rigoare,
– cusături ferme, aliniate cu o exactitate de meșter vechi.
Portul rezultat nu este doar decorativ; este identitar.
Fiecare piesă poartă în ea semnătura locului.
Transmiterea meșteșugului în familie
Un aspect esențial al activității Anei Bodescu îl reprezintă continuitatea în familie.
Fiica ei a învățat de timpuriu să lucreze pânza și să coasă modele tradiționale, familiarizându-se atât cu tehnica, cât și cu rigoarea necesară realizării pieselor autentice. Nepotul, la rândul lui, s-a apropiat de meșteșug prin participarea la pregătirea materialelor și prin învățarea treptată a modelelor.
Într-o lume în care tinerii pleacă tot mai departe de tradițiile vechi, familia Bodescu reprezintă o excepție fericită: un lanț neîntrerupt între generații.
Rolul în comunitate
În Salva, portul popular nu este doar o piesă de muzeu, ci un element esențial al vieții comunitare.
Ana Bodescu a contribuit constant la păstrarea acestei prezențe, confecționând straie pentru sărbători, cununii, dansuri tradiționale sau evenimente locale.
Munca ei s-a văzut în mod direct în sat:
– în grupurile de tineri care au purtat portul la festivaluri,
– în familiile care au păstrat costumul vechi al bunicilor prin restaurările făcute de ea,
– în colaborările cu cei care organizau evenimente culturale în zonă.
Prezența ei în aceste contexte a fost discretă, dar fundamentală pentru păstrarea identității locale.
Munca de o viață
De-a lungul anilor, Ana Bodescu a lucrat constant, fără întreruperi mari și fără să își schimbe metoda.
A folosit aceleași instrumente tradiționale, aceleași tipare transmise în familie, aceeași răbdare cu care a fost crescută.
Fiecare piesă realizată de ea este rezultatul unui mod de lucru care nu a cedat tentațiilor modernizării rapide.
Într-o perioadă în care multe meșteșuguri au dispărut sau au fost simplificate, ea a ales să păstreze forma originară.
Un meșteșug care rămâne
Ana Bodescu face parte dintre acei creatori populari care nu doar reproduc modele vechi, ci mențin vie o lume.
Lângă războiul de țesut, lângă firul colorat și cutia cu mărgele, a reușit să ducă mai departe o identitate care, fără oameni ca ea, s-ar fi pierdut treptat.
Meșteșugul ei nu este spectaculos, nu este comercial și nu este menit să impresioneze prin strălucire.
Este un meșteșug care se impune prin rigoare, simplitate și continuitate – valori care definesc cu adevărat portul năsăudean.
