BARKÓ ETELKA
Tezaur Uman Viu – 2010
Ouă încondeiate
________________________________________
O chemare care începe în copilărie
În Săcele, acolo unde comunitatea ceangăilor a dus tradiția din tată în fiu, Barkó Etelka s-a născut în 15 iunie 1936 și avea să rămână, până la sfârșitul vieții, unul dintre cele mai puternice repere ale artei încondeierii ouălor. A învățat meșteșugul foarte tânără, la 14 ani, direct de la tatăl ei, învățător în satul Purcăreni. Învățătura era atunci un lucru intim, discret, transmis „pe ascuns”, așa cum se întâmplă cu lucrurile prețioase care nu trebuie risipite, ci păstrate.
Pentru Etelka, începutul nu a fost o întâmplare, ci o chemare. „Am învățat de la tata și de la femeile din sat”, spunea ea, iar în cuvintele acestea se ascundea firescul unei continuități care a legat generațiile.
________________________________________
O profesoară care a adus meșteșugul înapoi în lume
Înainte de a deveni cunoscută ca artist popular, Barkó Etelka a fost profesoară. A predat biologie, chimie și fizică timp de treizeci și doi de ani, mai întâi la Oradea, apoi la Săcele. Sala de clasă i-a antrenat răbdarea, iar lucrul cu elevii i-a dat acea claritate a gestului pe care doar un pedagog adevărat o poate avea.
Abia după Revoluția din 1989 a putut vorbi deschis despre meșteșugul încondeierii ouălor. Până atunci, îl predase elevilor în taină, cu discreția cuvenită unui ritual vechi. A folosit mereu tehnica condeiului înmuiat în ceară caldă — o metodă care cere precizie, ritm și echilibru.
________________________________________
Modele care spun povești
Motivele alese de Etelka nu au fost niciodată simple ornamente. Erau simboluri vechi, adunate din natură, din portul fetelor din comunitate, din sculptura lemnului sau din lada de zestre. Modelele ei aveau semnificații clare: grebla pentru hărnicie, melcul pentru lene, arborele vieții pentru familie.
Culorile le obținea natural: roșul din fierberea cojilor de ceapă roșie, galbenul din scoarță de măr. Întregul proces păstra atmosfera de altădată — o lume în care arta nu se cumpăra, ci se făcea cu mâinile tale.
________________________________________
Anii maturității artistice
După 1991, Barkó Etelka a început să participe la ateliere de încondeiere a ouălor în școli, ducând meșteșugul în fața copiilor care nu îl mai cunoșteau. A învățat generații întregi, a format participanți la concursuri și a transmis arta ei celor care au avut dorința de a o continua.
În 1992, a publicat volumul „Ouă încondeiate din cele șapte sate”, o lucrare în care a strâns tehnica specifică ceangăilor și simbolurile atât de importante pentru comunitatea din care făcea parte.
În toate aceste activități, Etelka a fost percepută ca un simbol al ceangăilor săceleni — o păstrătoare a tradiției, dar și o inovatoare blândă care a știut să aducă modele noi fără să trădeze frumusețea celor vechi.
________________________________________
Moștenirea transmisă mai departe
Etelka a învățat mulți oameni să încondeieze ouă. A lucrat cu copii, cu adulți, cu participanți la concursuri, cu femei din sat, cu oricine avea răbdarea și dorința de a duce mai departe meșteșugul. A fost, pentru cei din jur, un reper de eleganță și bunătate — un om care și-a oferit darul fără să-l păstreze doar pentru sine.
________________________________________
Ultima lecție: continuitatea
Barkó Etelka s-a stins în 11 septembrie 2019, însă ceea ce a lăsat în urmă continuă să trăiască în fiecare simbol așezat pe coaja unui ou, în fiecare copil care a învățat de la ea, în fiecare femeie care modelează astăzi condeiul așa cum l-a văzut în mâinile ei.
A fost, cu adevărat, un Tezaur Uman Viu: un om care a purtat cu demnitate un meșteșug vechi și l-a dăruit lumii cu generozitate.