Cornel Salvator Palladi – Făurarul de sunet care a înnobilat lemnul
Lemnul ca început de drum
În Beiuș, orașul în care sunetul instrumentelor se amestecă firesc cu forfota târgurilor de altădată, a crescut Cornel Salvator Palladi. Pentru el, lemnul nu a fost niciodată un material oarecare. A fost de la început o promisiune.
Copil fiind, privea cu uimire cum meșterii bătrâni transformă bucăți aparent simple în obiecte cu personalitate, fiecare cu sufletul lui. Așa s-a născut curiozitatea, iar curiozitatea s-a transformat în chemare.
Goarna care schimbă vocea viorii
Cornel Palladi aparține unei categorii rare de creatori: cei care nu se mulțumesc să păstreze un meșteșug, ci îl duc mai departe.
Vioara cu goarnă, un instrument cu identitate puternică în zona Bihorului, a devenit pentru el piatra de încercare.
Nu l-a imitat pe nimeni. Nu a pornit din cărți. A pornit din simț.
A căutat lemnul potrivit cu răbdare: paltin cu fibră dreaptă, nuc dens, cireș cu tonuri calde.
A cioplit, a șlefuit, a lăsat materia să se usuce ani de zile, până când vibrația ei a devenit stabilă.
Apoi a început să construiască instrumente care nu doar cântă, ci vorbesc.
Vioara realizată de el nu este o simplă unealtă muzicală; este un organism.
Goarna îi amplifică nu doar sunetul, ci și identitatea.
Este un instrument născut din tradiție, dar adus în lume cu o tehnică aparte, proprie.
Atelierul – un templu al sunetelor neterminate
Atelierul lui Cornel Palladi nu seamănă cu un spațiu modern de lucru.
Este o încăpere în care timpul pare să aibă alt ritm.
Pe pereți, instrumente în diferite stadii.
Pe masă, unelte vechi, ascuțite de sute de ori.
Pe jos, pulberi fine de lemn.
Îi place să lucreze singur, în liniște.
Spune adeseori că lemnul nu trebuie forțat.
Că fiecare piesă are un moment în care este gata să se lase modelată.
El doar îl așteaptă.
În acest spațiu apropiat, se nasc instrumente pe care muzicienii le recunosc imediat: nu prin aspect, ci prin vibrația lor.
O vioară cu goarnă realizată de el are o voce limpede, ascuțită, capabilă să umple o sală fără încordare.
Meșter, muzicant, povestitor
Cornel Palladi nu este doar constructor de instrumente; este și musician.
A cântat ani la rând la saxofon și clarinet, știind exact ce așteaptă un interpret de la un instrument.
De aceea, când construiește o vioară cu goarnă, nu se gândește la obiect, ci la corpul celui care o va ține în brațe, la respirația lui, la ritmul jocului popular bihorean.
Este un făurar de sunete, dar și un om cu o generozitate ieșită din comun.
A povestit și a arătat tuturor ce știe, sperând să găsească un ucenic pe măsură.
Nu a căutat profit, ci continuitate.
Ucenicia care nu s-a lăsat prinsă
Mulți tineri au trecut prin atelierul său, dar puțini au rămas.
Meșteșugul cere răbdare, iar răbdarea este o virtute tot mai rară.
El nu a încetat însă să spere.
Privirea i se luminează când vorbește despre nepotul său, singurul în care vede o posibilă continuare.
Îi arată cum se ascultă lemnul, cum se curbează arcușul, cum se testează un sunet.
În ochii lui se vede dorința de a nu rămâne ultimul.
Instrumente duse departe, dar născute acasă
Deși a lucrat într-un atelier modest, instrumentele lui au ajuns în locuri de prestigiu.
Nu prin marketing, ci prin merit.
O vioară cu goarnă Palladi poate fi ascultată în săli celebre, departe de Bihor.
Și totuși, fiecare piesă păstrează în ea ceva din liniștea atelierului din Beiuș: un fel de vibrato interior care nu poate fi reprodus industrial.
Instrumentele lui sunt, de fapt, ambasadori ai unei culturi locale.
Fiecare sunet dus la New York sau Paris este o mărturie a unei tradiții păstrate cu încăpățânare de un singur om.
Demnitatea lucrului făcut cu mâna
Cornel Salvator Palladi aparține ultimei generații de meșteri pentru care munca nu este o profesie, ci un fel de a fi.
Nu grăbește.
Nu reduce procese.
Nu simplifică pentru eficiență.
Construiește instrumente pentru că orice altceva i-ar trăda firea.
A lucrat zeci de ani fără pauze mari, cu aceeași precizie, cu aceeași dorință de a da lemnului o voce.
Titlul de Tezaur Uman Viu nu l-a transformat.
L-a confirmat.
Este un meșter care nu se teme de timp.
Știe că, atunci când el nu va mai fi, instrumentele sale vor continua să vorbească pentru el.
