Născut şi crescut la poalele Rarăului, în Câmpulung Moldovenesc, Stelu Erhan, la 67 de ani, parcă e cioplit din stânca munţilor care îl înconjoară. Înalt, mândru şi puternic, e în stare şi acum să se ia la trântă cu ursul, pe care l-a şi întâlnit de multe ori, când merge la pădure după lemnul de rezonanţă din care fabrică buciumele sau după materie primă pentru crucile de lemn pe care le înalţă an de an pe culmile muntoase, cinstind memoria înaintaşilor şi să vegheze asupra celor din prezent. Ultimul mare meşter de buciume, cu renume naţional, a fost un alt câmpulungean, Mihai Lăcătuş, dar arta creării buciumelor s-ar fi pierdut dacă acesta nu ar fi scris o carte – „Şuieră iarba, cântă lemnul”, prin care să transmită şi altora învăţăturile sale. Aşa a ajuns Aristotel Erhan, Stelu, aprig gospodar, care respectă şi acum vechile rânduieli ale strămoşilor, să făurească buciume, când mai erau doar două rămase în Câmpulung. Acum, aproape câteva sute de buciume, răspândite în toată ţara, îi poartă în trunchiul scobit pe interior, semnătura şi sudoarea.
