Iosif Bordea – Cărbunarul din Muntele Rece și focul care nu se stinge
Un destin legat de munte
Iosif Bordea s-a născut la 18 iunie 1958 în Muntele Rece, un sat de munte din comuna Măguri Răcătău, județul Cluj. În această lume izolată și grea, unde iernile par mai lungi decât în restul țării, iar viața se învârte în jurul pădurii, al lemnului și al ritmurilor montane, copilul a crescut într-o familie mică, dar puternic ancorată în tradiție. Tatăl său, Iosif, era cărbunar, iar mama, Saveta, era casnică, dar prezentă în toate etapele vieții gospodărești.
În comunitatea din Muntele Rece, ocupațiile se transmiteau cu strictețe din tată în fiu. Nu exista o altă școală în afară de aceea a muncii, nici alt manual în afară de exemplul părintelui. Așa a învățat și Iosif meșteșugul cărbunăritului. Își amintește adesea că nu i-a fost pe plac la început, pentru că munca era extrem de grea: fum gros, zile întregi petrecute lângă bocșă, treziri în toiul nopții pentru a verifica arderea. Dar în timp, greul a devenit mândrie, iar mândria s-a transformat într-o viață întreagă petrecută alături de foc și de lemn.
Primele lecții și drumul spre meșteșug
În tinerețe a lucrat alături de tatăl și bunicul său, Nicolae. Cei doi i-au arătat cum se ridică o bocșă, cum se așază lemnul în conic, cum se acoperă cu frunze și pământ și cum se supraveghează arderea astfel încât lemnul să se transforme în cărbune fără să ardă complet.
Meșteșugul cere vigilență. De aceea, în fiecare noapte, cărbunarul trebuie să se trezească de câteva ori ca să vadă dacă focul nu scapă de sub control. Este o muncă de o răbdare colosală, în care nu există grabă, doar ritmul constant al fumului care iese din bocșă.
Așa a fost crescut Iosif Bordea: în tăcerea muntelui, în mirosul de fum și în disciplina care transformă lemnul în cărbune de calitate.
O viață de cărbunar
La maturitate, Iosif Bordea a devenit singurul cărbunar cu activitate constantă din zona Măguri Răcătău – Gilău. Este un rol care poartă cu sine responsabilitate, pentru că de focul bocșelor depind și meșteșugurile conexe, precum fierăriile de munte, și ele pe cale de dispariție.
Alături de soția sa, Ileana, Iosif a continuat munca neîntrerupt, ridicând bocșe în aproape toate anotimpurile. Cei care urcă la Muntele Rece îl găsesc adesea lângă una sau două bocșe fumegânde, lucrând cu o naturalețe dobândită în peste patruzeci de ani de practică.
Privindu-l, ai impresia că ridicarea unei bocșe este un gest simplu. Dar așa cum observă și specialiștii, această ușurință ascunde o experiență uriașă, formată din mii de ore de muncă și o viață întreagă dedicată meșteșugului.
Cei pe care i-a format
Pentru Iosif Bordea, meșteșugul nu este doar o ocupație, ci și o datorie față de comunitate. Și-a crescut cei nouă copii practicând această muncă, iar primii pe care i-a învățat „să facă cărbunare” au fost fiul său Daniel și fiica sa Maria.
În urmă cu câțiva ani, doi vecini din apropiere, Vasile și Florin Pleșa, s-au arătat dornici să învețe. Iosif i-a primit mai întâi în gospodăria sa, unde au învățat ajutându-l la lucru. Mai târziu a mers chiar el la casele lor pentru a-i îndruma direct. În prezent, cei doi se descurcă singuri, ducând mai departe această ocupație tradițională.
În 2021, un alt tânăr din sat, Tudor Chechedi, în vârstă de optsprezece ani, i-a devenit ucenic. Dragostea acestuia pentru tradițiile din zonă l-a convins pe Iosif că meșteșugul mai are încă viitor.
Recunoașteri și aprecierea celor care l-au studiat
Specialiștii în etnografie îl descriu ca pe un meșter exemplar. Vizitele repetate făcute de cercetători între 2020 și 2022 au arătat că Iosif Bordea ridică bocșe cu o ușurință rar întâlnită.
În toți acești ani, a avut mereu cel puțin una funcțională, semn că este căutat, că produce cărbune bun și că meșteșugul lui este încă viu.
Activitatea sa a fost recunoscută prin distincții oferite de instituții culturale, între care se numără Diploma de excelență acordată de Muzeul Etnografic al Transilvaniei în 2021 și Diploma de recunoștință primită în cadrul unui proiect cultural dedicat zonei montane din județul Cluj în 2020.
În 2022, statul român i-a acordat titlul de „Tezaur Uman Viu”, consacrându-l astfel ca unul dintre ultimii mari cărbunari ai Munților Apuseni.
Un meșteșug rar, o viață întreagă
Iosif Bordea rămâne un reper pentru comuna Măguri Răcătău și pentru întreaga zonă montană a Clujului. Este omul care a păstrat aprins focul unei ocupații vechi, pe care mulți o credeau dispărută.
Viața lui este o poveste despre perseverență, despre rezistența unei comunități și despre modul în care un meșteșug dur și aparent neînsemnat devine esențial pentru identitatea locului.
În fumul bocșelor de la Muntele Rece se simte încă respirația unei tradiții vechi, iar numele lui Iosif Bordea rămâne legat definitiv de această lume în care lemnul și focul nu mint niciodată.
