Margareta Nagy – Femeia care a îmblânzit pănușile de porumb
Rădăcini într-un sat al meșteșugarilor
Margareta Nagy s-a născut la 27 decembrie 1948 în satul Chendu, din comuna Bălăușeri, un loc unde porumbul nu era doar hrană, ci și materie primă pentru un meșteșug unic: împletitul pănușilor. A crescut într-o familie în care lucrul cu mâinile era firesc și respectat. Tatăl, Ioan Rosonczi, lucra lemnul cu pricepere, iar mama, Ecaterina, era cunoscută în sat pentru împletiturile ei fine din foi de porumb.
În această casă, Margit – cum îi spuneau cei dragi – a învățat încă de la doisprezece ani să atingă pănușa cu răbdare și delicatețe. Mama a fost prima ei învățătoare, iar atelierul lor de familie era, de fapt, o odaie simplă, încălzită de povești și de mirosul pănușilor uscate.
Drumul unei fete de doisprezece ani spre meșteșug
În satul Chendu, împletitul pănușilor se făcea în anotimpuri: iarna, în case și la șezători, vara, sub umbra porților. Femeile împleteau fără grabă, transformând un material umil în obiecte utile sau decorative.
Margareta s-a prins repede în ritmul lor. Învăța noaptea după ce își făcea lecțiile, sculptând din fâșii subțiri de pănușă primele flori, primele împletituri, primele forme care semănau a coșuri.
La optsprezece ani, meșteșugul ei era atât de bine conturat încât a fost trimisă în satele din sudul țării să-i învețe pe alții cum se lucrează pănușa. A fost o experiență care i-a dat încredere, iar oamenii o priveau cu uimire: o tânără venită din Ardeal să împărtășească un meșteșug rar, atât de diferit de împletiturile cunoscute acolo.
De la șezători la cooperativă
La douăzeci și patru de ani, Margareta a fost angajată la Cooperativa Meșteșugărească din Sighișoara. Alături de patruzeci de femei din Chendu, lucra zilnic la comenzi diverse. Făcea coșuri pentru pâine, cutii pentru suveniruri, suporturi pentru linguri sau sticle, covorașe, jucării și alte obiecte lucrate pentru a ajunge în magazine din toată țara.
Mâinile ei lucrau repede și precis. Fiecare obiect purta amprenta ei: împletitură compactă, motive echilibrate, curățenie în execuție și inventivitate în model.
Primul magazin de prezentare din Chendu
După 1990, Margareta a îndrăznit să facă un pas pe care nimeni din sat nu-l mai făcuse. A deschis primul magazin de prezentare chiar la șosea, profitând de faptul că Chendu se afla pe drumul E60. Turiștii opreau să cumpere obiectele ei, atrași de culorile calde și de perfecțiunea împletiturii.
În scurt timp, magazinul a devenit un reper local. Succesul Margaretei i-a inspirat și pe alți meșteri din sat să își amenajeze propriile puncte de vânzare. Chendu a prins viață, transformându-se într-o mică localitate-marcă, recunoscută pentru florile din pănuși și pentru obiectele unicat, create acasă.
Meșteșugul pănușilor – de la natură la artă
Pănușa de porumb, deși pare material simplu, cere atenție și pricepere. Margareta a dus tehnica tradițională la nivel de artă. Știa exact cum să usuce foile la soare, cum să le trateze cu fum de sulf pentru a nu mucegăi, cum să le înmoaie, să le taie și să le răsucească.
Fâșiile înguste, lucrate fir cu fir, deveneau urzeală și bătură, fixate pe un șablon de lemn cu cuie. Acolo începea magia: răsuciri delicate, ajururi fine, structuri elaborate care dădeau naștere coșurilor, coronițelor și florilor.
Pentru culori, apela la plante: frunze de nuc pentru maro, fructe de soc pentru violet, foi de ceapă pentru roșu închis. Niciun pigment artificial nu i se părea potrivit — natura îi era laboratorul de creație.
De-a lungul anilor, a realizat peste cinci sute de modele de flori, niciunul identic cu altul. Erau piese vii, inspirate din lumea reală, dar traduse în material vegetal cu totul special.
O familie care continuă meșteșugul
În casa Margaretei, pănușile sunt peste tot: legate în snopi, sortate pe culori, puse la uscat, pregătite pentru lucru. Întreaga familie a fost prinsă în acest univers vegetal. Soțul ei, Mihai Nagy, i-a fost alături în toate etapele, iar fiul și nora au preluat la rândul lor meșteșugul.
Astfel, ceea ce începuse cândva mama Ecaterina a devenit tradiția unei familii întregi, în trei generații.
Recunoașterea unui meșter rar
În 1993, Margareta a participat pentru prima dată la un târg național, la Muzeul Satului din București. De atunci, expozițiile și târgurile s-au succedat fără pauză. Munca ei a fost admirată în Sibiul meșterilor populari, la Tulcea, Suceava, Târgu Mureș, la festivaluri internaționale și chiar peste ocean.
A primit numeroase distincții, între care și o diplomă din partea Smithsonian Folklife Festival din Washington, semn al valorii universale a creațiilor sale.
Produsele ei au ajuns în SUA, Germania, Belgia, Franța, Anglia, Austria, Slovacia, Ungaria, Noua Zeelandă și chiar în Africa. O lume întreagă i-a cunoscut florile.
Un Tezaur Uman Viu al Mureșului
Margareta Nagy este astăzi considerată una dintre cele mai importante creatoare de împletituri din pănuși din România. A reușit să transforme un meșteșug local într-o artă recunoscută internațional, păstrând totodată simplitatea și modestia cu care a început.
Titlul de Tezaur Uman Viu nu este doar o distincție, ci o certitudine: prin mâinile ei trece sufletul unui sat întreg.
În Chendu, în curtea casei ei, pănușile foșnesc la fel ca altădată. Iar Margareta — Margit, cum o strigă cei dragi — continuă să le dea viață, cu aceeași frumusețe calmă cu care mama ei a învățat-o odinioară.
