Pera Bulz
Taragotistul care a făcut Zarandul să vibreze
Rădăcini într-o lume a sunetelor
În Vața de Jos, sat din coasta munților hunedoreni, muzica nu este doar un obicei — este o respirație a locului. Aici s-a născut, într-o zi de august, Pera Bulz, copilul care avea să vadă lumea prin urechile unui instrument pe care îl visa încă din primii ani: taragotul. Despre el, Pera avea să spună mai târziu că i-a dat nu doar bucuria de a cânta, ci și dragostea pentru natură, pentru felul în care și o floare, și o vale, și o umbră de pădure pot ispiti mintea să creeze melodii.
Primele glasuri ale unui destin
Taraful de suflători din Vața de Jos a fost începutul. Sub îndrumarea dascălului Aurel Colf, un pasionat al tradițiilor locale, tânărul Pera a prins curajul de a intra în fața oamenilor și de a duce mai departe glasul Taragotului din Zarand. În scurt timp, piese precum Ponoreanca de la Căzănești, Urzicuța din Tătărăști sau Ardeleanca din Birtin au început să se lege de numele lui.
Dincolo de scenă, Pera își vedea de viața profesională la fel ca toți oamenii zonei — în mină, apoi la întreprinderea din comună, unde a lucrat până la pensie. Dar nimic nu putea concura cu chemarea instrumentului care îl aștepta în fiecare seară.
Culegător de folclor și conducător de taraf
În 1981, tradiția s-a întors către el cu o responsabilitate mai mare: preluarea conducerii tarafului din Vața de Jos. A fost momentul în care Pera Bulz nu doar interpreta muzica zonei, ci o aduna, o șlefui și o așeza în sufletul satelor. A colindat prin sate zărăndene, prin gospodării, prin case de oameni în vârstă, unde memoria cântului se păstra încă vie. A cules de la ei melodii care altfel s-ar fi stins odată cu trecerea timpului.
Aceste culegeri — țarine, ardelene, doine, hore de sat — au devenit comorile care au îmbogățit repertoriul formației și au dus la succese repetate în festivaluri și sărbători locale. Muzica sa s-a auzit la Nedeia Vulcăneană, la Serbările Naționale de la Țebea și, desigur, la festivalurile dedicate lui Drăgan Muntean, cu care Pera a și colaborat, realizând împreună casete audio cu melodii din Zarand și Poienița Voinii.
Un glas recunoscut în lume
Cu timpul, taragotul lui Pera Bulz a depășit hotarele țării. A cântat în Croația, Polonia, Belgia, Franța, Ucraina, Danemarca, Vietnam — ducând cu el pământul sonor al Zarandului. Fiecare apariție era întâmpinată cu emoție, pentru că stilul său păstra ceea ce publicul de pretutindeni recunoaște ca autentic: un amestec de doină, suflare arhaică și rezonanță interioară.
Radio și televiziunea l-au invitat adesea, atât în emisiuni locale, cât și pe posturi naționale, unde timbrul taragotului său a devenit ușor de recunoscut. În anul în care a înregistrat CD-ul Pera Bulz și Taraful de la Vața, publicul l-a primit cu un entuziasm care a confirmat încă o dată legătura sa profundă cu folclorul.
O viață dăruită cântecului
Pera Bulz nu a fost doar un interpret, ci un păstrător al memoriei sonore a unei zone care și-a modelat identitatea prin muzică. A urmărit mereu firescul melodiei, simplitatea ei, forța pe care o capătă doar atunci când vine dintr-un loc în care tradiția nu este conservată artificial, ci trăită.
Deși pregătit tehnic într-o școală industrială și angajat ani întregi în munca de zi cu zi, în plan artistic a rămas fidel lumii satelor. Faptul că a continuat să cânte, să culeagă și să revină la repertoriul vechi, în ciuda trecerii timpului, i-a adus recunoașterea ca „Tezaur Uman Viu”.
Un tezaur pentru Zarand și pentru România
Recunoașterile, premiile, turneele, festivalurile — toate confirmă valoarea lui artistică. Dar, dincolo de acestea, cea mai importantă moștenire rămâne modul în care a reușit să aducă la lumină cântece aproape uitate, oferindu-le o formă vie, actuală și emoționantă.
Pentru comunitatea din Vața de Jos, Pera Bulz este o voce care a înscris satul pe harta culturii tradiționale românești. Pentru iubitorii de folclor, este un reper al muzicii zărăndene. Pentru România, un păstrător de identitate.
