Șerban Terțiu – Meșterul care dă chip lumii nevăzute
Există meșteșuguri care înfrumusețează lumea. Și există meșteșuguri care o apără.
În Vrancea, acolo unde pădurile ascund povești străvechi, iar datinile urmează încă ritmurile ancestrale, măștile nu sunt simple obiecte decorative. Sunt ființe simbolice, făcute să alunge răul, să păzească gospodăria, să aducă protecție.
Iar Șerban Terțiu este unul dintre ultimii oameni care le știu secretele.
Născut la 19 august 1955, în satul Cîrcari, comuna Nereju, Șerban Terțiu a crescut într-o lume în care tradiția nu se învăța — se respira. Vrancea este unul dintre puținele locuri în care cultura măștilor populare a supraviețuit în formă aproape ritualică, iar familia Terțiu a fost unul dintre pilonii care au ținut acest meșteșug în viață.
Tatăl său, Pavel Terțiu, a fost un meșter renumit, un făurar de măști respectat în toată zona.
„Am continuat și am dus mai departe meșteșugul sacru de prelucrare a pieii de capră lăsat de părintele meu…” — spune Șerban, cu o emoție discretă.
Iar în aceste cuvinte se află tot nucleul destinului său.
O lume care se învață din copilărie
Șerban Terțiu a deprins meșteșugul în atmosfera familiei, printre datini, practici și povești ale satului tradițional vrâncean. A văzut încă de mic cum o piele de capră devine chip de babă sau de moș, cum lemnul prinde expresie, cum firele de blană își găsesc locul în arhitectura unei măști.
Ceea ce pentru alți copii erau jocuri, pentru el erau lecții:
— lecții de rigoare,
— lecții de formă,
— lecții despre identitatea unei comunități.
Astăzi, măștile sale sunt recunoscute nu doar pentru autenticitatea tehnicii, ci și pentru expresivitatea lor: chipuri marcate de personaje ale satului, de negustori, de babe, de moși, de preoți, de dravi. Fiecare mască este o poveste. Fiecare are un caracter. Fiecare păstrează bucăți din umorul și dramatismul lumii tradiționale.
Meșteșugul ca apărare
În vechime, măștile aveau funcție ritualică. Astăzi, rolul lor s-a schimbat — dar nu s-a pierdut.
„Sunt menite să aibă rol apotropaic, de protejare a acelora care poartă sau păstrează în casă o mască.”
Astfel le definește Șerban.
Este una dintre cele mai frumoase continuități ale tradiției: masca, deși scoasă din ritual, păstrează încă sensul ei de scut simbolic.
Piele, lemn și expresie
Măștile sale sunt lucrate din două tipuri de materiale:
— piele (de capră sau de oaie, tăbăcită și cusută manual),
— lemn (sculptat cu migală).
Fiecare etapă este făcută cu instrumente tradiționale: scaun de dogărit, foarfeci, aparat de curățat, pensule — multe dintre ele moștenite de la tatăl său.
Procesul este lung: tăiat, curățat, tăbăcit, croit, pictat, împodobit.
Rezultatul este mereu același: chipuri care par vii, cu trăsături puternice și memorabile.
Pe pagina 2 a fișierului, fotografia măștii cu blană lungă de capră arată perfect filosofia lui Șerban: expresivitate intensă, detalii exacte, combinație de tradiție și sensibilitate artistică.
Profesorul de măști
Șerban nu este doar făuritor, ci și învățător de tradiție.
Din 1996 activează ca meșter popular la Școala Populară de Artă din Focșani, secția Artă Populară – Măști populare.
Aici, sute de copii au învățat de la el nu doar tehnici, ci și respectul pentru tradiție.
Este unul dintre rarii meșteri pentru care transmiterea meșteșugului este parte din misiune.
În târguri, face demonstrații „pe viu”, arătând publicului întreg procesul de realizare a măștilor. Fotografia de pe pagina 2, în care meșterul lucrează în mijlocul oamenilor, surprinde exact acest spirit pedagogic.
Premii și recunoaștere
Între 2007 și 2013, Șerban Terțiu a obținut an de an premii la Expoziția-Concurs de Meșteșuguri Tradiționale „Pavel Terțiu” din Focșani.
Premiul I, Premiul II — aproape fiecare ediție îl găsește pe podium.
Dar în 2018, recunoașterea supremă a venit firesc:
titlul de Tezaur Uman Viu, acordat pentru întreaga sa activitate în slujba păstrării măștilor populare.
O personalitate puternică, un meșter de forță
Etnologul Aurelia Cosma îl descrie astfel:
„Pasiunea, talentul, imaginația îl individualizează ca meșter de forță pentru categoria măști populare.”
Este poate cea mai exactă caracterizare.
Șerban Terțiu nu este doar un meșter. Este un artist plastic al tradiției, un om care reușește să creeze chipuri inconfundabile pornind din structura lumii satului.
Fotografia de pe pagina 2, unde stă lângă un perete plin de măști — toate diferite, toate expresive, toate lucrate cu rigoare — confirmă acest lucru mai bine decât orice discurs.
Între două lumi
Măștile lui Șerban Terțiu trăiesc la granița dintre vizibil și invizibil.
Par personaje, dar sunt simboluri.
Par obiecte, dar sunt protecții.
Par glume, dar sunt serioase.
Meșterul din Nereju nu face doar artă populară.
Face memorie.
Face continuitate.
Face ceea ce puțini oameni mai pot face astăzi: dă chip lumii nevăzute.
