Ștefan Harabagiu – „Fănică Doldor” și puterea jocului chipărușul
Rădăcini și copilărie
Ștefan Harabagiu, cunoscut în satul Nereju și sub numele de „Fănică Doldor”, s-a născut la 4 aprilie 1939, în Jilavele, județul Ialomița. Destinul lui a fost însă legat de Vrancea. La vârsta de trei ani a fost înfiat de mătușa sa și a crescut în satul Paltin, în atmosfera tradițională a unei comunități în care jocul și cântul aveau rol esențial în ritmurile vieții.
Aici a descoperit universul social al satului, cu obiceiurile sale, cu momentele de sărbătoare, de bucurie și de doliu. De mic a participat la toate etapele existenței comunitare, de la botezuri și nunți până la înmormântări, învățând repertoriul tradițional la fel cum învață copiii limba maternă: prin expunere, repetiție și imitație.
Încă de când abia rostea primele cuvinte, își amintește că bunicii îl îndemnau să joace, dându-i monede ca să țopăie prin casă. Acesta a fost începutul unui drum care avea să devină vocația sa de o viață.
Formarea dansatorului și primele apariții
În școală a fost remarcat pentru talentul său nativ. Participa la jocuri, cânta, improviza și atrăgea atenția prin energie și creativitate. Debutul său autentic a avut loc în cadrul comunității, unde a fost văzut ca un tânăr cu aptitudini excepționale.
Pe măsură ce a crescut, a început să joace la clăci, șezători, hore și nunți, fiind chemat adesea pentru a conduce momentele ritualice. A fost vornic și vătaf la nunți, roluri care presupun cunoașterea profundă a tradiției și capacitatea de a coordona ceremonialul.
Chipărușul – dansul care i-a definit destinul
Chipărușul este un dans ritualic funerar, specific zonei Nereju, cu origini foarte vechi. Este un dans care se transmite în contextul înmormântărilor și care presupune o implicare totală a dansatorilor.
Ștefan Harabagiu a devenit în timp cel mai important interpret al acestui dans. Se remarcă prin forța, rezistența și expresivitatea interpretării, fiind considerat punctul de intensitate al ansamblului „Chipărușul”, pe care l-a condus mulți ani în calitate de coregraf.
Talentul său, modul în care știe să treacă de la ritmurile lente la cele alerte și felul în care folosește strigătura, bătăile din palme, plesnetul din degete și jocul de glezne îl fac inconfundabil.
Dansul său are o expresivitate aparte, un mod personal de a transmite energia momentului funerar, păstrând în același timp structura tradițională.
Maestrul formator al Nerejului
Ștefan Harabagiu a pregătit de-a lungul anilor numeroși tineri dansatori în cadrul secției externe din Nereju a Școlii Populare de Artă. A lucrat cot la cot cu Ștefan Puțoi, unul dintre discipolii săi apropiați, care a preluat alături de el conducerea ansamblului.
Generații întregi au învățat de la el nu doar tehnică, ci și respectul pentru dans. Le-a transmis ritmul, atitudinea, relația dintre muzică și mișcare și felul în care chipărușul funcționează ca act de solidaritate comunitară.
Mulți dintre cei pe care i-a format au devenit la rândul lor dansatori apreciați, contribuind la păstrarea unuia dintre cele mai complexe dansuri rituale vrâncene.
Recunoaștere și realizări
Ștefan Harabagiu a obținut numeroase premii în țară și în străinătate. În 1999, a primit Marele Premiu al Festivalului Folcloric de la Bordeaux, în Franța. În 2001 a fost laureat al Festivalului Internațional de Folclor Tradițional de la Sibiu. În 2003, a câștigat Marele Premiu al Festivalului „Mugurel de Cântec” de la Focșani, iar în același an a obținut Marele Premiu la Festivalul Național „Tradiții uitate” de la Mamaia.
Aceste distincții arată nu doar talentul, ci și constanța activității sale de peste jumătate de secol.
Titlul de „Tezaur Uman Viu” i-a fost acordat în anul 2020, la categoria spiritualitate – dansator, recunoaștere care confirmă rolul său de păstrător al unei tradiții unice în spațiul cultural vrâncean.
Portretul unui interpret emblematic
Specialiștii în folclor îl descriu ca fiind un om de mare caracter, cu temperament puternic, rezistență, forță și stil inconfundabil. Este un dansator cu instinct scenic și cu o rară capacitate de a transmite, prin mișcare, imagini și emoții.
În jocurile vrâncene – hora, brâul, burduiul, dansul de doi, dar mai ales chipărușul – se remarcă prin vitalitate și expresivitate. La vârsta senectuții rămâne un bărbat viguros, plin de viață și de pasiune pentru dans.
El însuși preferă să nu fie numit „maestru”, considerându-se doar un păstrător al tradiției. Această modestie nu diminuează însă importanța rolului său cultural.
O viață dedicată jocului
Întreaga sa existență este legată de dansul popular vrâncean. Continuă să cânte, să joace și să conducă activități culturale, fiind punct de sprijin pentru ansamblurile din zonă.
În satul Nereju, numele lui Ștefan Harabagiu este sinonim cu chipărușul. Pentru comunitate, el reprezintă continuitatea unei tradiții care a rezistat timpului datorită oamenilor care au trăit-o cu devotament.
