Meșteșuguri, obiceiuri și spiritualitate tradițională (diverse)

Vasile Șușca – Meșterul măștilor și povestitorul din Săcel
Copilăria într-o casă cu multe meserii
Vasile Șușca, născut la 28 mai 1961 în Săcel, Maramureș, vine dintr-o familie în care priceperea era un mod de a trăi. Tatăl său, Ioan, cunoscut în sat ca „de-a Ioanei”, era în același timp morar, croitor, tâmplar și agricultor, iar mama, Ileana, îi împărtășea aceeași rânduială harnică.
În atelierul tatălui a descoperit copilul Vasile mirosul blănurilor, răbdarea lucrului cu mâna și farmecul obiectelor modelate cu precizie. Aduna bucățile de piele rămase de la croitul pieptarelor și le păstra ca pe niște comori, fără să știe că din ele își va construi, ani mai târziu, o lume întreagă.
Avea o fire veselă și o inteligență iute, atent la oameni, la obiceiuri, la felul în care țăranul își ascunde slăbiciunile sub glume sau gesturi spectaculoase. Toate acestea aveau să se transforme, în timp, în materia primă a măștilor sale.
De la croitorie la descoperirea unei vocații
Tânărul Vasile a urmat zece clase la școala din Săcel, apoi doi ani la Școala de Cooperație din Târnăveni, unde s-a pregătit ca croitor. Cunoștea meseria, stăpânea tehnica, dar simțea că sufletul lui nu stă acolo. Mărturisea că lucra bine, dar fără pasiune.
Schimbarea a venit neașteptat, odată cu întâlnirea lui Ioan Ardelean Pruncu, director al Școlii Populare de Artă din Sighetu Marmației. Acesta i-a cerut să confecționeze câteva măști pentru dracii din Viflaim, teatrul popular specific satelor maramureșene.
Cererea îl surprinsese, dar modelele le avea deja în minte, conturate din amintirile copilăriei și din chipurile oamenilor din sat. A început să lucreze și, din acel moment, nu s-a mai oprit. Descoperise vocația care îl așteptase în tăcere.
Limbajul măștilor – portrete și metehne
Măștile lui Vasile Șușca sunt un amestec de tehnică, intuiție și observație umană. Lucrează cu blană de oaie, postav, coarne, colți, pânză, boabe de fasole, coji de nucă și fire de lână, materiale simple pe care le transformă în chipuri ce par vii.
Fiecare mască este o poveste. Bătrânii blânzi, bețivii satului, harnicii și trândavii, femeile mândre, bărbații hâtri, cei buni și cei răi — toți își găsesc locul în creațiile sale.
Vasile vede în măști o modalitate de a reprezenta caracterul omului: de la bonomie la răutate, de la veselie la violență, de la umor la grotesc. Chipurile sunt exagerate, dar în ele stă adevărul satului, cu tot ce are el mai omenesc.
Le probează mereu pe propriul chip, lăsând starea lui din ziua respectivă să treacă în lucrătură. Dacă e trist, masca iese încruntată. Dacă e vesel, îi iese un chip jucăuș, cu ochii mari și mustăți răsucite.
În felul acesta, măștile lui nu sunt doar obiecte, ci un fel de oglindă a lumii în care trăiește.
Un meșter născut actor
Cei care l-au văzut la târguri și festivaluri spun că Vasile Șușca nu expune doar măști, ci joacă alături de ele. Are umor, autoironie și un fel de a povesti care cucerește spontan.
Nu stă retras în spatele mesei, ci intră în scenă, își pune masca și transformă demonstrația într-un spectacol viu. Copiii îl adoră, adulții îl ascultă, iar cei de la oraș descoperă, prin el, energia autentică a Maramureșului.
Este, în același timp, creator și interpret. Fiecare mască devine personaj, iar el devine liantul dintre lumea de azi și teatrul popular de odinioară.
Un om care a „umplut lumea de draci”
Până la vârsta de șaizeci și unu de ani, spune că a făcut mii de măști și că a „umplut lumea de draci din blană de oaie”.
Creațiile lui au ajuns în toată țara și dincolo de granițe, la expoziții, târguri și festivaluri, fiind apreciate de public și de specialiști. A participat la manifestări în Sighetu Marmației, Baia Mare, Timișoara, Oradea, Sighișoara, București, Sibiu, Cluj-Napoca și în multe alte locuri unde tradiția este celebrată și studiată.
A primit numeroase diplome, recunoașteri și aprecieri, dar cea mai importantă rămâne admirația comunității sale, care îl consideră un continuator legitim al tradițiilor din Săcel.
Meșteșugul dus mai departe
Vasile Șușca a înțeles că măștile nu pot trăi doar prin el. De aceea i-a învățat mai întâi pe băieții săi, Bogdan Ionuț și Vasile, pe care îi vede drept moștenitorii firești ai tradiției.
A predat apoi copiilor de la școala din Săcel și, timp de opt ani, a organizat un atelier-școală la Căminul Cultural, unde i-a inițiat pe cei mici în tainele Viflaimului.
Mai târziu, a lucrat cu grupuri internaționale de copii, în tabere organizate la Sighetu Marmației. Pentru toți, lecțiile lui erau mai mult decât simple demonstrații: erau întâlniri cu spiritul unei comunități.
Tezaurul viu al măștilor maramureșene
Vasile Șușca este considerat astăzi cel mai important creator de măști tradiționale din Maramureș, un om care a transformat un meșteșug vechi într-o formă de artă recunoscută.
Este un povestitor, un personaj în sine, un interpret al tradiției, un constructor de chipuri care îmbină elementele arhaice cu sensibilitatea contemporană.
Titlul de Tezaur Uman Viu îi încununează munca, dar nu o încheie. În casa lui din Săcel, între blănuri, coarne, fire de lână și zeci de chipuri agățate pe pereți, Vasile Șușca continuă să creeze.
Și, cu fiecare mască nouă, pare că mai spune o poveste despre lume: crudă, amuzantă, cinstită și profund umană.